În ultimii ani, am lucrat adesea cu figurine construite din cursoare. Mișcam fiecare cursor manual, cadru cu cadru, construind mișcare din sute de decizii mici. Recent, am încercat ceva nou în propria mea estetică. În loc de figurine făcute cu cursorul, am început să construiesc figurine din ferestrele interfeței Windows. Conturul este construit din cadre UI. "Umplutura" este un ecran albastru strălucitor al morții. S-a dovedit a fi mult mai greu decât mă așteptam. Când figura se mișcă, redesenez întregul contur pentru fiecare cadru. Chiar și o mișcare simplă de 8–10 cadre se transformă în zile de muncă. Din când în când văd comentarii precum: "Probabil doar AI." "Se pare că mașina a făcut-o." Și înțeleg de ce oamenii cred asta. Inteligența artificială a devenit un instrument obișnuit, iar mulți artiști o folosesc cu îndrăzneală și profunzime — și asta este o formă de măiestrie. Fiecare are propriul mod de a lucra cu tehnologia. În cazul meu, AI-ul ar putea reprezenta 10% din proces. Aleg să rezist automatizării complete, să complic drumul, să rămân meticulos. Vreau să construiesc mișcarea manual, să simt fiecare cadru — ca și cum aș atinge fizic lumea digitală. Acele 5–10 secunde de mișcare pe care le vezi îmi iau zile întregi. Uneori săptămâni. Estetica Y2K s-a născut într-o perioadă în care oamenii încă se luptau cu tehnologia, încercând să o înțeleagă și să o îmblânzească. Continui acel dialog: nu predau totul mașinii, ci negociez cu ea. ...