Trăim printr-o inflație largă și sincronizată a activelor. Aurul continuă să crească în ciuda randamentelor reale ridicate, iar bilanțurile suverane sunt întinse la extreme istorice. Economia globală funcționează acum pe cicluri de monetizare a datoriei și lichiditate care nu mai reflectă creșterea productivă, ci doar inerția excesului din trecut. Prețurile cresc nu pentru că se creează valoare, ci pentru că numitorul a fost distrus. Când banii își pierd sensul, tot ceea ce se prețuiește pare că este în plină expansiune. Nu este. Aceste cicluri nu se termină niciodată în liniște. Ei se relaxează prin criză: incapacitate de plată, inflație sau mai rău. Lecția istoriei este întotdeauna aceeași. Când excesul devine sistem, colapsul devine resetarea. Sperăm că nu în timpul vieții noastre.