Un pingo arctic poate crește câțiva centimetri pe an, ridicându-se într-un deal cu carote de gheață înainte de a se prăbuși în cele din urmă și de a lăsa în urmă o cicatrice circulară perfectă în tundră.

În regiunile foarte reci, solul poate începe să înghețe de la suprafață în jos, adesea mai întâi sub pietre, care pierd căldură mai repede decât solul expus. Această răcire inegală face ca apa de sub suprafață să înghețe mai devreme în unele locuri decât în altele, creând buzunare de gheață în expansiune în interiorul permafrostului. ❄️ Pe măsură ce această gheață se formează, solul înghețat din jur o împiedică să se extindă lateral, astfel încât presiunea forțează terenul în sus. Procesul continuă pe măsură ce mai multă apă subterană este extrasă în sus din straturile mai adânci neînghețate, înghețând odată ce întâlnește solul mai rece de deasupra și adăugându-se la miezul de gheață în creștere. În timp, această presiune ascendentă construiește un pingo: o movilă cu miez de gheață care poate crește câțiva centimetri pe an și în cele din urmă poate depăși 70 de metri înălțime. De sus, poate părea un deal mic și izolat, dar este aproape în întregime făcut din gheață sub un strat subțire de sol și vegetație. 🌍 Pingos nu durează pentru totdeauna. Pe măsură ce miezul de gheață începe să se topească, movila slăbește și se poate prăbuși din interior, lăsând în urmă o depresiune circulară cunoscută sub numele de cicatrice pingo, pe care oamenii de știință o folosesc pentru a urmări amploarea glaciațiilor și a permafrostului din trecut.

Există două tipuri principale de pingo. Pingos cu sistem închis se formează în paturile uscate ale lacurilor antice, unde apa rămâne prinsă sub sedimentele înghețate și este forțată să urce pe măsură ce îngheață. Pingos cu sistem deschis tind să se formeze pe versanți, unde apa subterană este încă capabilă să curgă din zonele neînghețate din jur și să hrănească miezul de gheață de jos. Aceste două tipuri pot fi uneori identificate din imaginile din satelit după forma și poziția lor în peisaj. Pingo-urile cu sistem închis stau adesea în bazine plate, în timp ce cele cu sistem deschis se pot alinia cu dealurile sau marginile văilor. 🛰️ Peninsula Tuktoyaktuk din nordul Canadei conține una dintre cele mai mari concentrații de pingos activi din lume. Unele continuă să crească și astăzi, în timp ce altele s-au prăbușit deja, lăsând cicatrici circulare întunecate care marchează rămășițele gheții antice de sub tundra. 🧊