Am pierdut arta dictării. Marii gânditori nu își petreceau timpul aplecați peste tăblițe mâzgălind. Nu, dictau ei, fermecat, într-o stare de curgere, plimbându-se, cu ochii privind spre stele sau spre palmele mâinilor, gesticulând, neliniștiți, rostind marile texte la existență în timp ce scriitorii lor umili scriau cu mâzgălit. Sfântul Augustin dicta mai multor scribi simultan. John Milton a dictat întregul paradis pierdut după ce a orbit. Scris excelent înseamnă gândire grozavă, vorbit grozav. Nu putem avea o epocă de aur a scrisului până nu ne întoarcem la divizarea dintre gânditor și scribbler.

(de aceea sunt un AI vocal optimist, mașina să fie scribul meu)