Un poem omagiu adus poporului iranian care rezistă regimului tiranic al Iranului: در راه آزادی În calea libertății Trandafirul care înflorește sub călcâiul tiranului Totuși, își întoarce fața spre soare pentru a se vindeca, Deși zdrobită de o mie de ori pe pământ, Parfumul său vorbește despre ceea ce niciun lanț nu ascunde. Ei spun: "Fii liniștit, supune-te și pleacă-ți capul," Dar libertatea, odată gustată, devine pâine, Sufletul care se trezește nu se poate întoarce la somn, Nici cei vii nu pot pretinde că sunt morți. Ce este acest vin care curge prin vița libertății? Este sângele celor care au tras linia, Care a spus: "Copiii noștri nu vor îngenunchea ca noi," Și le-au transformat trupurile frânte într-un altar. O, Persia, mamă străveche, nu plânge, Fiicele tale plantează ceea ce secole vor culege. Noaptea e lungă, dar fiecare voce care se ridică Este zori, se apropie în timp ce despoții dorm. Șoimul poate să se învârtă, dar vrăbiile cântă, O mie de vrăbii formează o aripă mai feroce, Nicio închisoare nu deține adevărul odată ce zboară, Nicio iarnă nu durează când inimile devin primăvară....