Am observat o reacție negativă împotriva celor despre care se spune că "glorifică" China. Sincer, nu văd mulți oameni care să glorifice China. Ceea ce văd sunt oameni care se opun — pe bună dreptate — privilegiului imperial occidental. Voi împărtăși puțin din propria mea călătorie pentru a oferi o perspectivă. În ultimii ani, pe măsură ce am cercetat, scris și m-am implicat tot mai mult în dezbateri despre rolul Chinei în economia globală, am observat un tipar izbitor: demonizarea Chinei este pe deplin acceptabilă. Acuzațiile de furt de tehnologie, supracapacitate industrială și autoritarism opresiv sunt aruncate împotriva Chinei cu puține nuanțe sau context. Este obișnuit — aproape considerat de la sine înțeles — să se considere că ascensiunea Chinei este periculoasă. După ce mi-am petrecut mare parte din carieră lucrând la probleme de dezvoltare în Sudul Global, tonul acestor critici pare familiar. Ele reflectă privilegiul imperial, anxietatea neocolonială și o reticență profundă în Occident de a ceda puterea politică sau economică țărilor în curs de dezvoltare. Ascensiunea Chinei este primul test real pentru a vedea dacă Occidentul poate accepta că o mare națiune în curs de dezvoltare urmărește cu succes dezvoltarea suverană în propriile sale condiții. Până acum, Occidentul nu reușește acest test. Deci nu — oameni ca mine nu glorifică China. În fața demonizării fără scuze a Chinei de către Occident, încercăm pur și simplu să le reamintim celorlalți că nu este un lucru rău când o țară în curs de dezvoltare chiar se dezvoltă.