Așadar, adevăratul clișeu este că mâncarea franceză este mai bună decât cea germană și asta nu are sens, având în vedere că sunt atât de asemănătoare geografic. Teoria mea este că, în anii formativi ai bucătăriei: 1. Franța este o piață culinară centralizată și competitivă, cu cerere pentru bunuri de lux care, cel mai important, pot extrage din mai multe microclimate. Germania este fragmentată, fără piață națională până în secolul al XIX-lea. 2. Franța este bogată. Germania este săracă și distrusă de război în mod repetat. 3. Ceva ceva, burghezia protestantă, frugalitate.