Nu înțeleg chestia cu a muri singur. Oamenii sunt minunați și petrecerea timpului cu alții este grozavă, dar simt că ultimele tale zece minute ar trebui petrecute cu viața însăși, simțind corpul cum se oprește, dizolvându-te înapoi în spațiul din care ai ieșit mereu, atent la el

prin a muri singur mă refer la marea teamă de a muri singur. Simt că o vineri oarecare singură e mai rău (deși e și perfect ok?), pentru că ești capabilă să faci lucruri cu oamenii. Ultimele tale ore trec prin procesul de oprire

prin a muri odată cu asta mă refer la marea teamă de a muri singur pe care majoritatea oamenilor par să o aibă