Dintr-o dată, ai 27 de ani. Îți faci cafeaua, te grăbești la serviciu, vii acasă pe la 7 și ești prea obosit să faci altceva decât să mănânci, să derulezi pe telefon și să leșini. Apoi te trezești și faci totul din nou. Și când vine vineri, poate ieși afară sau poate ești prea obosit. Apoi, de nicăieri, te lovește. Cum a trecut totul atât de repede? Nici măcar nu te simți la 27 de ani. Încă te simți ca acel copil de 17 ani care credea că are tot timpul din lume. Dar cumva, 10 ani pur și simplu au dispărut. Și începi să-ți lipsească trecutul. Sentimentul de a fi tânăr, entuziasmat și fără idei. Dar apoi îți dai seama, într-o zi, îți va lipsi și asta. Să am 25 de ani, să fiu confuz, să fiu obosit, dar totuși să încerc. Așa că poate că trucul este să încetinești puțin și să trăiești efectiv acest capitol înainte de a deveni doar o altă amintire. Ideea este că, indiferent de vârsta pe care o ai, îți va lipsi zilele astea. Viața este uneori aglomerată și este întotdeauna un moment bun să te oprești și să mirosi trandafirii.