În ziua în care poliția suedeză a percheziționat The Pirate Bay, stăteam într-un birou la Universal Music din Norvegia. Toată lumea a crezut că a fost un punct de cotitură. O grămadă de polițiști, fiecare server confiscat. Făcut. Trei zile mai târziu, site-ul era din nou online cu un logo al unei nave pirați trăgând asupra Hollywood-ului și am urmărit o sală plină de directori încercând să proceseze ce înseamnă asta. Nu puteau. Pentru că tot se gândeau la TPB ca la o afacere. Resurse/lucruri pe care le poți atinge, confisca și închide. Dar era doar o grămadă de tocilari într-un buncăr improvizat care construise ceva ce ofițerii înarmați nu puteau ucide. Acela a fost momentul în care am știut cum se termină povestea. Mi-a luat ceva timp să părăsesc industria muzicală, dar deja știam.